Ilinca Nazarie

Posts Tagged ‘zâmbet’

Ai uitat să simţi

In Picături de ceai on 09/04/2011 at 5:39 PM

Masa-i plină şi tu o vezi mai goală ca niciodată. Te strigă lumea, te caută vântul şi tu nu auzi. Cineva păşeşte lângă tine şi tu nu simţi. Înfloresc salcâmii, cineva şi-a schimbat parfumul şi tu nu mai eşti în stare să tragi aer în piept. Du-te şi te culcă. S-a făcut demult târziu în tine. S-au închis de prea mult timp porţile la care poate ţi-ar fi plăcut să baţi. Acum nu ai cum să te mai întorci, să prinzi în mână ce a fost şi să răsuceşti cum vrei tu. Dacă regreţi e bine. Măcar te macină sufletul. Read the rest of this entry »

share save 171 16 Ai uitat să simţi

Aminteşte-ţi să ai grijă şi de ea

In Picături de ceai on 25/08/2010 at 1:06 AM

Nu-ţi fă griji, se descurcă ea. Nu are nevoie să o ţii de mână. Nu trebuie să o întrebi dacă a ajuns acasă şi nici nu are nevoie de ceva. Nu ai de ce să îi întinzi mâna să o ajuţi să se ridice. Pe ea nu ai de ce să o întrebi dacă e bine. Niciodată nu îţi va cere nimic. O să se ridice singură. Nu ţi-a trecut prin cap nici măcar o singură dată că ai putea să o iei de mână pe trecerea de pietoni, sau că ai putea să o strangi în braţe când o vezi singură. Dar, de fapt ea nu e niciodată singură. Nu trebuie să îţi faci griji pentru ea, îşi face ea pentru tine, însă. Tot timpul va reuşi să se descurce fără să ceară ajutor, fără să strige că s-a săturat să fie singură. E ea. Pe ea nu ai de ce să o săruti pe frunte înainte să adoarmă şi nici să îi spui “Bună dimineaţa” când intri dimineaţa în bucătărie şi ea face cafeaua. Ei îi ajunge să te vadă dormind liniştit, strângându-ţi perna în braţe sau ghemuit cu genunchii la piept. Pe ea nu trebuie să o anunţi că ai ajuns acasă după o călătorie, sau că avionul ţi-a aterizat cu bine. Nu o să se supere, o să tremure cu telefonul în mână aşteptând semnul pe care ştie foarte bine că nu o să-l dai. Ea stie tot. Chiar dacă îi pasă de tine şi dacă i-a stat inima in loc, o să zâmbeasca uşurată când ai să vorbeşti cu ea peste patru zile, de parca nimic important nu s-ar fi întamplat. Nu o să facă altceva decât să zâmbească amar, dacă ai uitat să-i aduci mâna de nisip promisă. E ea. Aşa cum ai văzut-o întotdeauna. Ea si lumea din jurul ei. E acolo tot timpul, nu trebuie decât să faci un semn. Păcat că tu nu o vezi.

share save 171 16  Aminteşte ţi să ai grijă şi de ea

Dacă eu uit de mine, nu mă uita tu

In Picături de ceai on 11/05/2010 at 11:15 PM

Nu-mi lua faţa în palmele-ţi mari, încercând să-mi săruţi obrajii. S-ar putea să uit de mine. Zâmbeşte-mi, însă uşor şi aminteşte-ţi din când în când, ce-mi place să beau şi a ce parfum miros. Am să mă mulţumesc şi cu atât. Şi îţi promit că n-ai să ştii. Ai să mă uiţi şi o să-ţi fie dor de mine cu un suflet vechi, pe care l-ai abandonat pe raftul unui anticariat. Sufletul tău nou deja m-a pierdut. Şi când ai să te întorci să îl cauţi, dacă vei vrea vreodată, ai să mă găseşti în cutia cu vechituri. N-am crezut vreo clipă că doar câteva secunde lângă tine ar putea să-mi aducă iar linişte, chiar dacă mintea mi se zbate ca o nălucă. Pentru că doar vocea ta, spunându-mi “Noapte bună!”, mai frumos ca niciodată, poate să-mi dea somn lin şi împăciuitor. Să nu mă strângi în braţe, căci s-ar putea să plâng sau să refuz să mă mai mişc. Mi-e frică de mine. Picură-mi, însă, dacă-ţi vei aminti, câteva fire de nisip în palmă. Or să-mi ajungă ceva timp şi or să-mi ţină viaţa tulbure, ca apa de mare prinsă într-un pahar de sticlă.

share save 171 16 Dacă eu uit de mine, nu mă uita tu

Drum bun

In Picături de ceai on 02/04/2010 at 10:10 PM

Să pleci, om bun, la drum cu mine-n gând. Să-ţi scuturi paşii pe cărare cu miros de vânt, să-ţi fie zâmbet chipul şi făr-de lacrimi ochii. Să nu mă uiţi, dar nici să nu mă plângi. Păşeşte fără grijă, n-ai să te pierzi. Am să-ţi aleg visele şi am să-ţi curăţ gândurile. Să-ţi fie drum lin am să veghez, şi am să fiu în urma ta, şoptind cântec de leagăn şi ţinând tot timpul mâna pe umărul tău. Să pleci, om bun, la drum cu gând senin, cu mine-n suflet şi cu ploaia-n urmă. Să pleci râzând, că n-ai de ce să te mai uiţi în spate. Să te gândeşti din când în când la mine, ca la un suflet ce se zbate lângă tine şi-am să-ţi dau zori de zi, legaţi cu fundă de mătase şi clipe din apus strânse în pumni de gheaţă.

share save 171 16 Drum bun

Încearcă

In Picături de ceai on 01/12/2009 at 12:42 AM

Mi-aş dori să pot să alung cu un zâmbet tot ce îţi apasă pe suflet. Ai sufletul ţăndări şi aş da orice că să pot să ţi-l lipesc la loc. În mâna-mi mică ţi-aş luă gândurile că să ţi le pot stropi cu apă vie. Nu pot să te mai văd aşa, fiinţă mică. Parcă-mi crapă mie lacrimile, când mă gândesc de când nu te-am mai auzit râzând. M-am hotărât să-ţi zâmbesc până când ai să-mi urli în faţă că nu mai poţi. Şi promit că am să fiu acolo să-ţi strâng palmele, să-ţi sărut tâmplele şi să-ţi aşez capul pe umărul meu. Ai puţină încredere în mine. Ai puţină încredere şi în tine. Să-ţi fie milă de sufletul tău. Aminteşte-i din când în când să se zbată. Poate aşa prinde iar, din zbor, pulsul. Şi să ştii că am să vin să-l întreb ce mai face. Nu te las singură, copil. Şi când îmi va spune că a învăţat iar să bată, am să vin să te întreb: “De ce eşti aşa frumoasă?”. Tu să-mi răspunzi, copil: “Pentru că am învăţat iar să zâmbesc!”

share save 171 16 Încearcă