Ilinca Nazarie

Posts Tagged ‘străzi’

E toamnă şi tu nu vrei să vezi

In Picături de ceai on 12/11/2010 at 12:01 AM

Inima ta se zbate a toamnă când păşeşti prin frunze uscate. A înnebunit toamna, îti dă vânt cald şi tu vrei să ningă. Ai răbdare. O să vină şi iarna. Deschide-un ochi şi caută un colţ de geam să te uiţi prin el. Tremură teii dezgoliţi şi tu nu vrei să treci pe lângă ei. Aşa că hai să-i dăm drumul. Să mergem pas cu pas prin locurile în care obişnuiam să mergem, să simţim clipă cu clipă fiecare tresărire simţită. Poate aşa o să ne dăm seama unde am călcat strâmb. Te-am tras de mână de prea multe ori. Am încercat să-ţi arăt că toamna e încă a ta. Eu ar trebui să fiu cea care refuză, nu tu. Tu te ascunzi sub pătură încă. Ţi-o fi frică să te uiţi înapoi. Lasă, am să-i dau eu vântului voie să se plimbe prin părul meu şi-am să calc singură pe străzile înguste, aşa cum făceam şi înainte, chiar dacă tu păreai să mă ţii de mână.

share save 171 16 E toamnă şi tu nu vrei să vezi

Aminteşte-ţi să ai grijă şi de ea

In Picături de ceai on 25/08/2010 at 1:06 AM

Nu-ţi fă griji, se descurcă ea. Nu are nevoie să o ţii de mână. Nu trebuie să o întrebi dacă a ajuns acasă şi nici nu are nevoie de ceva. Nu ai de ce să îi întinzi mâna să o ajuţi să se ridice. Pe ea nu ai de ce să o întrebi dacă e bine. Niciodată nu îţi va cere nimic. O să se ridice singură. Nu ţi-a trecut prin cap nici măcar o singură dată că ai putea să o iei de mână pe trecerea de pietoni, sau că ai putea să o strangi în braţe când o vezi singură. Dar, de fapt ea nu e niciodată singură. Nu trebuie să îţi faci griji pentru ea, îşi face ea pentru tine, însă. Tot timpul va reuşi să se descurce fără să ceară ajutor, fără să strige că s-a săturat să fie singură. E ea. Pe ea nu ai de ce să o săruti pe frunte înainte să adoarmă şi nici să îi spui “Bună dimineaţa” când intri dimineaţa în bucătărie şi ea face cafeaua. Ei îi ajunge să te vadă dormind liniştit, strângându-ţi perna în braţe sau ghemuit cu genunchii la piept. Pe ea nu trebuie să o anunţi că ai ajuns acasă după o călătorie, sau că avionul ţi-a aterizat cu bine. Nu o să se supere, o să tremure cu telefonul în mână aşteptând semnul pe care ştie foarte bine că nu o să-l dai. Ea stie tot. Chiar dacă îi pasă de tine şi dacă i-a stat inima in loc, o să zâmbeasca uşurată când ai să vorbeşti cu ea peste patru zile, de parca nimic important nu s-ar fi întamplat. Nu o să facă altceva decât să zâmbească amar, dacă ai uitat să-i aduci mâna de nisip promisă. E ea. Aşa cum ai văzut-o întotdeauna. Ea si lumea din jurul ei. E acolo tot timpul, nu trebuie decât să faci un semn. Păcat că tu nu o vezi.

share save 171 16  Aminteşte ţi să ai grijă şi de ea