Ilinca Nazarie

Posts Tagged ‘prieteni’

Şi zece se face unsprezece

In Picături de ceai on 14/11/2010 at 11:31 PM

Se spune că… înainte era altfel. A trecut o iarnă, un martie şi un mai, şi vine iar decembrie. Începe să se audă foşnet de rochii de mătase şi să miroasă iar a vin fiert şi a cozonac proaspăt. Priveşte banca pe care obişnuiaţi să staţi şi aminteşte-ţi zâmbetul ei de la prima ninsoare. Uite-te în urmă, printr-un binoclu fin de porţelan, şi vezi încheietura înmănuşată în catifea ţinând un port-ţigaret. Ele purtau dantelă neagră, ei paltoane grele de stofă şi fulare albe de mătase. Găsită a fost şi sticla de vin băută în Ajun de Crăciun, în faţa bradului. A rămas pitită într-un dulap. În pozele înrămate vedeai platouri cu bucăţi mici de baclava, un castron de salată, prăjituri făcute-n casă de mâini de mamă, un pachet de ţigări subţiri de domnişoară şi o tabacheră de argint cu ţigări de foi. Şi pozele urlau că vor să vadă iar globuri de sticlă în pom şi bulgări de zăpadă răspândiţi în păr, să le cânte cineva la pian în Ajun de an nou şi să miroasă a piersică dulce şi a prietenii strânse şi mâini şi destine încrucişate. Şi apoi s-a schimbat o cifră. Se spune că un nouă s-a schimbat în zece.

share save 171 16 Şi zece se face unsprezece

Pentru cine sau pentru ce?

In Picături de ceai on 25/10/2009 at 10:30 PM

Te-ai chinuit prea mult. Ai fost umbra din spatele multora. Ai fost mâna întinsă oricui şi zâmbetul care dădea tututor încredere, gând surprins în vis şi foame de dor. Ai dat tot ce ai putut ca să vezi o altă faţă fericită, chiar dacă înăuntrul tău ceva urla. N-ai dormit nopţi şi n-ai ascultat alte voci. Ai muşcat din buze şi ai înghiţit cuvinte grele, chiar dacă nu le meritai. Ai vorbit în gând atunci când trebuia să urlii, doar ca să nu faci rău. Ai împăturit momente şi ai alinat suferinţe. Ai stat până în zori să amesteci fire de păr şi ai şters picături care alunecau pe faţa cuiva. Pentru că aşa erai obişnuită. Şi culmea e că n-ai cerut niciodată nimic în schimb. Doar să ai pe cineva alături. Şi ai greşit. Şi te-ai pedepsit singură. Ţi s-au frânt mâinile şi ochii au încetat să-ţi mai sclipească. Ai greşit şi nu mai ştii cum poţi să repari totul. Şi vrei să faci ceva şi te întrebi dacă are rost măcat să încerci. Şi te mai întrebi cum ar fi fost daca nu era aşa. Ai irosit timpul şi ţi-ai sfărâmat gândurile. Furtuna a izbucnit prea târziu şi te-ai trezit singură într-o cameră goală. Ai pierdut atâta timp şi viaţa pentru ce? Pentru că aşa ţi s-a părut că-i bine. Sau pentru cine? Pentru cei ce n-au fost. Şi parcă totuşi nu regreţi. N-ai să te lecuieşti niciodată.

share save 171 16 Pentru cine sau pentru ce?