Ilinca Nazarie

Posts Tagged ‘parfum’

Ai uitat să simţi

In Picături de ceai on 09/04/2011 at 5:39 PM

Masa-i plină şi tu o vezi mai goală ca niciodată. Te strigă lumea, te caută vântul şi tu nu auzi. Cineva păşeşte lângă tine şi tu nu simţi. Înfloresc salcâmii, cineva şi-a schimbat parfumul şi tu nu mai eşti în stare să tragi aer în piept. Du-te şi te culcă. S-a făcut demult târziu în tine. S-au închis de prea mult timp porţile la care poate ţi-ar fi plăcut să baţi. Acum nu ai cum să te mai întorci, să prinzi în mână ce a fost şi să răsuceşti cum vrei tu. Dacă regreţi e bine. Măcar te macină sufletul. Read the rest of this entry »

share save 171 16 Ai uitat să simţi

Dacă eu uit de mine, nu mă uita tu

In Picături de ceai on 11/05/2010 at 11:15 PM

Nu-mi lua faţa în palmele-ţi mari, încercând să-mi săruţi obrajii. S-ar putea să uit de mine. Zâmbeşte-mi, însă uşor şi aminteşte-ţi din când în când, ce-mi place să beau şi a ce parfum miros. Am să mă mulţumesc şi cu atât. Şi îţi promit că n-ai să ştii. Ai să mă uiţi şi o să-ţi fie dor de mine cu un suflet vechi, pe care l-ai abandonat pe raftul unui anticariat. Sufletul tău nou deja m-a pierdut. Şi când ai să te întorci să îl cauţi, dacă vei vrea vreodată, ai să mă găseşti în cutia cu vechituri. N-am crezut vreo clipă că doar câteva secunde lângă tine ar putea să-mi aducă iar linişte, chiar dacă mintea mi se zbate ca o nălucă. Pentru că doar vocea ta, spunându-mi “Noapte bună!”, mai frumos ca niciodată, poate să-mi dea somn lin şi împăciuitor. Să nu mă strângi în braţe, căci s-ar putea să plâng sau să refuz să mă mai mişc. Mi-e frică de mine. Picură-mi, însă, dacă-ţi vei aminti, câteva fire de nisip în palmă. Or să-mi ajungă ceva timp şi or să-mi ţină viaţa tulbure, ca apa de mare prinsă într-un pahar de sticlă.

share save 171 16 Dacă eu uit de mine, nu mă uita tu

Îmi pare rău

In Picături de ceai on 26/08/2009 at 5:05 PM

Îmi pare rău că am băut ultima gură din paharul tău de vin şi ca am tras ultimul fum din ţigara ta aproape stinsă. Dar îmi era sete şi în plus îmi era dor de gustul buzelor tale de pe pahar şi de pe ţigara. Îmi era frică că n-ai să te mai întorci şi am încercat să mai păstrez câteva clipe amintirea ta. Îmi era frig şi m-am ghemuit în colţul mesei pe care am vărsat atâtea amintiri. Am dat cu mâna de ceva moale. Era vechea noastră esarfă care încă mirosea a parfum şi a fum de tigara. Am închis ochii şi am strâns esarfa la piept. Părea sa fie tot ce mi-a mai ramas. Am ascultat cu sufletul ritmul de bossa care străbătea din camera cealaltă. Miros de mare şi de vară mi-a umplut mintea. Vedeam trecând prin faţa ochilor soarele răsărind din mare, parcă aruncând câteva bucăţele de fericire înspre noi. Mi-am amintit cum stăteam întinsi pe mal cu picioarele în apă, încercand să păstrăm cât mai mult amintirea ultimului răsărit împreună, fumând ultimele ţigări din pachet şi bând ultimele guri de bere din sticla pe care o împărţeam. Un singur sunet a fost deajuns pentru a te ridica şi a striga:” Hai să simţim marea pentru ultima dată anul ăsta!” . De undeva din spate se auzea piesa pe care am plâns nopţi în şir şi pe care am iubit viaţa împreună. M-ai luat de mână şi m-ai ridicat spre cer. Mirosul de cafea m-a întors la realitate. Cu atât am rămas. Cu amintirile. Cu scrumiere pline de ţigări fumate, cu pahare goale, cu câteva melodii şi cu urme de nisip în papuci. Credeam că n-ai să mai vii. Dar te-ai întors cu o cană mare de cafea şi mi-ai zis ” Bună dimineaţa!”. Dupa o noapte plină de fum, vin şi suflete dezlănţuite, cafeaua şi vocea ta erau o binecuvântare. Ştiu că îţi doreai să bei vinul care îţi mai rămăsese în pahar. Ţi-am văzut ochii când te-ai uitat la paharul gol… Şi totuşi, cafeaua băută încet, pe ritm de bossa ţi-a adus parcă iar pe faţă acel zâmbet de femeie care minte pe care doar eu îl cunosc…

share save 171 16 Îmi pare rău