Ilinca Nazarie

Posts Tagged ‘casă’

Mâine plec

In Picături de ceai on 14/02/2011 at 3:23 PM

Mâine-i marţi. Am pregătit deja tot. Am tren la douăsprezece. Geanta e la uşă. Am luat doar ce era al meu. O parte din sufletul meu o las în grija ta. Ai să o adăposteşti tu de ploaie şi grindină. Încă stau lângă fereastră şi mă uit în lungul străzii să te văd venind. Aşa fac în fiecare seară. Tu, evident, nu ştii. Ar fi stupid să-ţi cer încă ce nu poţi să-mi dai, să-ţi spun că plec dar de fapt să rămân, să-ţi zâmbesc, dar de fapt să plâng. Aşa că îmi cer scuze. Read the rest of this entry »

share save 171 16 Mâine plec

The girl from Ipanema

In Picături de ceai on 18/07/2010 at 3:14 AM

Era singură în cameră, ghemuită în fotoliu, avea ochii închişi, moţăia. Parchetul a scărţit, ea n-a băgat de seamă. Nu vroia să audă de nimeni, vroia să fie singură, cu gândurile ei. A auzit clapele pianului. Era ca prin vis. “E el?… Nu, n-are cum să fie el…” Aceaşi piesă care îi făcea de fiecare dată inima să bată într-un ritm alert. Probabil e Maria, care vroia să-i facă o surpriză. Încă refuza să deschidă ochii. Piesa încă se auzea, răsărind parcă din amintri. Nu s-a oprit. Visează, mai mult ca sigur. “Nu! Nu te opri!” Era linişte iar. Câteva secunde nu s-a auzit decât respiraţia ei. Trebuia să încerce să adoarmă la loc. Clapele au fost iar atinse. Acealeaşi note. De ce o urmăreşte? De ce nu o lasă în pace?

-Maria!, spuse ea cu vocea aproape stinsă, prin somn. Maria, te rog, opreşte-te!

Şi nu se oprea! De ce?

S-a ridicat, cu ochii închişi, s-a împiedicat de piciorul fotoliului. Asta a durut-o. “ … the girl from ipanema goes walking…”. Versurile îi răsunau în minte. A deschis ochii. La pian nu era Maria. Avea spatele lat, umerii puternici, părul negru albăstrui şi ciufulit. Stătea drept şi nu părea să îşi dea seama de ce se întâmplă în jurul lui. Cânta în continuare. Chiar era el. Ea a păşit încet până lângă el. Şi-a aşezat palmele pe umerii lui şi buzele pe creştet. Îşi simţea pulsul bătând în ritmul piesei de bossanova, respira din ce în ce mai greu şi o lacrimă i-a alunecat de pe obraz. Părul lui era la fel de încâlcit ca întotdeauna. Nu s-a oprit din cântat, până n-a terminat piesa. Ultimele note au răsunat ca un gong în camera goală.

-Am auzit că te-ai întors acasă şi am venit să te văđ.

share save 171 16 The girl from Ipanema

Mâine vin acasă

In Picături de ceai on 07/04/2010 at 8:16 PM

Îţi promit că mâine vin acasă. Să m-aştepţi. Am să-ţi spun unde am fost şi de unde vin. Şi-am  să-ţi spun, de data asta, când am să plec. Dar să ştii că am să vin, să-ţi mângâi tâmplele şi să-ţi dezmierd mâinile, să mă aşez iar în sufletul tău şi să-mi culc capul pe umărul tău. Să mă laşi, rogu-te, să dorm. Am obosit, ca un gând străin ce-a alergat fară noimă atâta timp. Să nu mă pierzi din ochi şi să nu mă laşi singură. Ţine-mă de mână, chiar şi când dorm. Dacă am să zâmbesc în somn, să ştii că-i pentru tine. M-am săturat de vise rele. Vreau să fie linişte. Să ştii că mâine vin acasă, ca să-ţi zâmbesc din prag, într-o dimineaţă. Şi dacă tot m-am odihnit am să-ţi fac curat în suflet şi să-ţi ordonez câteva rafturi din dulap. Îţi promit că mâine vin şi-ţi fac cafea. Mi-e dor să am grijă de cineva.

share save 171 16 Mâine vin acasă