Ilinca Nazarie

Posts Tagged ‘anotimpuri’

Ai uitat să simţi

In Picături de ceai on 09/04/2011 at 5:39 PM

Masa-i plină şi tu o vezi mai goală ca niciodată. Te strigă lumea, te caută vântul şi tu nu auzi. Cineva păşeşte lângă tine şi tu nu simţi. Înfloresc salcâmii, cineva şi-a schimbat parfumul şi tu nu mai eşti în stare să tragi aer în piept. Du-te şi te culcă. S-a făcut demult târziu în tine. S-au închis de prea mult timp porţile la care poate ţi-ar fi plăcut să baţi. Acum nu ai cum să te mai întorci, să prinzi în mână ce a fost şi să răsuceşti cum vrei tu. Dacă regreţi e bine. Măcar te macină sufletul. Read the rest of this entry »

share save 171 16 Ai uitat să simţi

E toamnă şi tu nu vrei să vezi

In Picături de ceai on 12/11/2010 at 12:01 AM

Inima ta se zbate a toamnă când păşeşti prin frunze uscate. A înnebunit toamna, îti dă vânt cald şi tu vrei să ningă. Ai răbdare. O să vină şi iarna. Deschide-un ochi şi caută un colţ de geam să te uiţi prin el. Tremură teii dezgoliţi şi tu nu vrei să treci pe lângă ei. Aşa că hai să-i dăm drumul. Să mergem pas cu pas prin locurile în care obişnuiam să mergem, să simţim clipă cu clipă fiecare tresărire simţită. Poate aşa o să ne dăm seama unde am călcat strâmb. Te-am tras de mână de prea multe ori. Am încercat să-ţi arăt că toamna e încă a ta. Eu ar trebui să fiu cea care refuză, nu tu. Tu te ascunzi sub pătură încă. Ţi-o fi frică să te uiţi înapoi. Lasă, am să-i dau eu vântului voie să se plimbe prin părul meu şi-am să calc singură pe străzile înguste, aşa cum făceam şi înainte, chiar dacă tu păreai să mă ţii de mână.

share save 171 16 E toamnă şi tu nu vrei să vezi

Învaţă să iubeşti anotimpurile

In Picături de ceai on 19/08/2009 at 12:25 AM

Lasă-mă să mă ascund iar sub pătura ta. Lasă-mă să mai dorm câteva minute,cu capul pe perna ta, mirosind parfumul de care am devenit dependentă. Lasă să fie dimineaţă, să mă dau uşor jos din pat şi să mă îmbrac în cămaşa purtată de tine seara trecută, să mă plimb încet prin casă, în picioarele goale, ca să nu te trezesc. Lasă să fie duminică, să miroasă a cafea abia râşnită, să treacă soarele prin perdeaua portocalie de la geamul din bucătărie. Lasă să miroasă a coji de portocale şi a vânt de primăvară intrat prin geamurile deschise. Lasă să fie cald în casă, să deschid radio-ul de unde o voce veselă îţi spune din nou “Bună dimineaţa!”. Lasă să fie pe masa din bucătărie un castron plin de căpşuni şi cireşe proaspete. Lasă să fie perne aruncate şi fugli de gâscă alunecând prin aer, căzând uşor pe podeaua veche din dormitor şi pe feţele noastre. Lasă să miroasă a tei şi lasă salcâmii să înflorească. Lasă-mi cutia de îngheţată cu linguriţa în ea pe birou. Lasă foi zvârlite şi cărţi trântite în spatele biroului.

Read the rest of this entry »

share save 171 16 Învaţă să iubeşti anotimpurile