Ilinca Nazarie

Posts Tagged ‘an’

Scrisoare către Anul Nou

In Picături de ceai on 31/12/2010 at 7:27 PM

Îmi pare rău că nu ţi-am mai scris de ceva timp. Am alergat fără să mă opresc şi fără să  mă mai uit în oglindă. Acum ar trebui să spun stop şi să stau. Măcar acum. Mai mult de douăsprezece luni să tot fie de când am început să păşesc pe contrasens, de când toate mi s-au izbit de podul palmelor şi am încercat să le îndepărtez.  Am câştigat dar am şi pierdut, poate chiar prea multe. Am învăţat să strig când am nevoie de ajutor şi să spun nu, când nu mai pot. Ba nu, mint. La asta încă mai lucrez. Read the rest of this entry »

share save 171 16 Scrisoare către Anul Nou

Şi zece se face unsprezece

In Picături de ceai on 14/11/2010 at 11:31 PM

Se spune că… înainte era altfel. A trecut o iarnă, un martie şi un mai, şi vine iar decembrie. Începe să se audă foşnet de rochii de mătase şi să miroasă iar a vin fiert şi a cozonac proaspăt. Priveşte banca pe care obişnuiaţi să staţi şi aminteşte-ţi zâmbetul ei de la prima ninsoare. Uite-te în urmă, printr-un binoclu fin de porţelan, şi vezi încheietura înmănuşată în catifea ţinând un port-ţigaret. Ele purtau dantelă neagră, ei paltoane grele de stofă şi fulare albe de mătase. Găsită a fost şi sticla de vin băută în Ajun de Crăciun, în faţa bradului. A rămas pitită într-un dulap. În pozele înrămate vedeai platouri cu bucăţi mici de baclava, un castron de salată, prăjituri făcute-n casă de mâini de mamă, un pachet de ţigări subţiri de domnişoară şi o tabacheră de argint cu ţigări de foi. Şi pozele urlau că vor să vadă iar globuri de sticlă în pom şi bulgări de zăpadă răspândiţi în păr, să le cânte cineva la pian în Ajun de an nou şi să miroasă a piersică dulce şi a prietenii strânse şi mâini şi destine încrucişate. Şi apoi s-a schimbat o cifră. Se spune că un nouă s-a schimbat în zece.

share save 171 16 Şi zece se face unsprezece