Ilinca Nazarie

Scrisoare către Anul Nou

In Picături de ceai on 31/12/2010 at 7:27 PM

Îmi pare rău că nu ţi-am mai scris de ceva timp. Am alergat fără să mă opresc şi fără să  mă mai uit în oglindă. Acum ar trebui să spun stop şi să stau. Măcar acum. Mai mult de douăsprezece luni să tot fie de când am început să păşesc pe contrasens, de când toate mi s-au izbit de podul palmelor şi am încercat să le îndepărtez.  Am câştigat dar am şi pierdut, poate chiar prea multe. Am învăţat să strig când am nevoie de ajutor şi să spun nu, când nu mai pot. Ba nu, mint. La asta încă mai lucrez.

An nou, mai suflă, când ţi-oi aminti ceva linişte în jurul meu. Şi aminteşte-mi drumul spre casă de fiecare dată când e ceaţă în faţa mea. Ştii, am uitat să mai simt şi să mă mai bucur, să zâmbesc şi să râd. Am obosit să încerc să mă prefac că totul e bine şi că melodia încă se aude în mintea mea. Nu prea mai am ce să-ti cer, decât să nu mă uiţi mâine şi să nu-mi furi marea şi zăpada. Crezi că ai putea să-mi aduci înapoi măcar o fărâmă mică din trecut? Tare linişte şi bine mai era. Astăzi, sunt atât de mulţi oameni în jurul meu… şi nu-i simt. Încă mă întorc înspre dreapta să te rog să-mi dai bricheta şi dau cu ochii de un zid de oameni care râd şi trăiesc. Şi eu îmi amintesc că nu mai eşti şi îmi răstorn geanta, poate, poate am să găsesc ceva cu care să îmi aprind ţigara. Aleargă prea multă lume în jurul meu. Am ajuns să nu-i mai recunosc. Ar trebui să spun un “Mulţumesc” cuiva, pentru povestea pe care a trăit-o şi eu am scris-o. Îmi aplec fruntea în faţa ta! Mi-ai deschis ochii. Nu-ţi mai spun multe, nu mai am ce. Poate la anul ai să îţi aminteşti unde s-au împrăştiat destinele şi-ai să-ncerci să le întorci din drum.

share save 171 16 Scrisoare către Anul Nou

S-ar putea să te mai intereseze:

  1. scriitura e cam ambigua, dar, … , …. , … , ideile … pot fi normale pentru o adolescenta intarziata, aflata intr-o cautare…. cel mai probabil ar trebi sa ceri si parerea “desti…natarului”, celui catre care s-a dus mintea ta atunci cand erai in fata “hartiei albe” (n.r. calculatorului).
    P.S.
    Prefer labirintul unei istorii decat labirintul unor cuvinte!
    Cu mare drag
    Virgil

  2. Nu stiu ce te face sa crezi ca poti sa emiti asa de usor judecati de valoare.
    Nu inteleg de ce ar trebui sa ceri parerea cuiva despre ce scrii pe blog. Si daca nu le place, schimbi? Sau nu mai scrii?
    P.S. Nu ne intereseaza preferintele tale!
    Cu mare drag (pentru Ilinca, nu pentru altii),
    Andreea

  3. Daca toate personajele ar fi avut dreptul sa puna la indoiala judecata naratorului, oare ar mai exista marele romane?

All comments are screened for appropriateness. Commenting is a privilege, not a right. Good comments will be cherished, bad comments will be deleted.