Ilinca Nazarie

Încearcă

In Picături de ceai on 01/12/2009 at 12:42 AM

Mi-aş dori să pot să alung cu un zâmbet tot ce îţi apasă pe suflet. Ai sufletul ţăndări şi aş da orice că să pot să ţi-l lipesc la loc. În mâna-mi mică ţi-aş luă gândurile că să ţi le pot stropi cu apă vie. Nu pot să te mai văd aşa, fiinţă mică. Parcă-mi crapă mie lacrimile, când mă gândesc de când nu te-am mai auzit râzând. M-am hotărât să-ţi zâmbesc până când ai să-mi urli în faţă că nu mai poţi. Şi promit că am să fiu acolo să-ţi strâng palmele, să-ţi sărut tâmplele şi să-ţi aşez capul pe umărul meu. Ai puţină încredere în mine. Ai puţină încredere şi în tine. Să-ţi fie milă de sufletul tău. Aminteşte-i din când în când să se zbată. Poate aşa prinde iar, din zbor, pulsul. Şi să ştii că am să vin să-l întreb ce mai face. Nu te las singură, copil. Şi când îmi va spune că a învăţat iar să bată, am să vin să te întreb: “De ce eşti aşa frumoasă?”. Tu să-mi răspunzi, copil: “Pentru că am învăţat iar să zâmbesc!”

share save 171 16 Încearcă

S-ar putea să te mai intereseze:

All comments are screened for appropriateness. Commenting is a privilege, not a right. Good comments will be cherished, bad comments will be deleted.